VÂNĂTOARE

Vânătoarea, 

în accepțiunea științifică a cinegeticii, reprezintă activitatea de gestionare, exploatare rațională și conservare a faunei sălbatice de interes cinegetic, desfășurată în conformitate cu principii ecologice, etice și legale.

Conform lucrărilor fundamentale de cinegetică (ex. „Managementul faunei sălbatice” – Gh. Banea, „Cinegetică generală” – M. Ionescu), vânătoarea nu este doar un act de recoltare, ci un instrument de management al populațiilor de animale sălbatice, cu multiple roluri în menținerea echilibrului natural și în protejarea biodiversității.

🧠 Rolurile principale ale vânătorii în natură:

1. Reglarea numerică a populațiilor.

Populațiile de animale sălbatice au tendința de a se dezvolta peste capacitatea de suport a habitatului, în lipsa factorilor limitativi naturali (prădători, boli, lipsă de hrană). Vânătoarea acționează ca un factor antropogen de reglare, prevenind:

• supraîncărcarea habitatelor;

• competiția excesivă pentru hrană;

• deteriorarea vegetației;

• dezechilibre în lanțurile trofice.

Exemplu: reducerea controlată a populațiilor de mistreț previne daunele agricole și transmiterea pestei porcine africane.

2. Selecția calitativă a exemplarelor:

Vânătoarea trofeistică, când este corect reglementată, contribuie la ameliorarea genetică a efectivelor, prin recoltarea indivizilor bătrâni, bolnavi sau atipici morfologic. Acest proces susține:

• menținerea vigorii genetice;

• prevenirea încrucișărilor nedorite;

• conservarea caracterelor fenotipice valoroase.

3. Controlul speciilor invazive și al dezechilibrelor:

Prin vânătoare se pot controla:

• specii alohtone care afectează ecosistemele (ex: șacalul auriu în anumite regiuni);

• prădători generalizați (vulpe, coiot) care pun presiune pe speciile protejate.

4. Rol educațional, economic și cultural:

• Vânătoarea modernă se desfășoară în spiritul eticii vânătorești, promovând respectul pentru natură și cunoașterea aprofundată a ecosistemelor.

• Activitatea cinegetică este o sursă de venituri pentru comunitățile rurale (prin taxe, turism cinegetic, produse derivate).

• Vânătoarea are și o valoare culturală și identitară în multe regiuni, fiind parte din patrimoniul tradițional.

⚖️ Reglementare și sustenabilitate

Vânătoarea este legală și sustenabilă doar atunci când este reglementată științific, prin:

• evaluarea periodică a efectivelor;

• stabilirea cotelor de recoltare;

• protejarea perioadelor de reproducere;

• interzicerea vânătorii la specii periclitate.